Test F

Testul F (în engleză F-test) este un test statistic care compară varianțele. Acesta este utilizat pentru a determina dacă varianțele a două eșantioane sau dacă raporturile varianțelor între mai multe eșantioane sunt semnificativ diferite. Testul calculează o statistică, reprezentată de variabila aleatorie F, și verifică dacă aceasta urmează o distribuție F. Această verificare este valabilă dacă ipoteza nulă este adevărată și ipotezele standard privind erorile (ε) din date sunt valabile.[1]
Testele F sunt utilizate frecvent în statistică pentru a compara diferite modele statistice și pentru a găsi modelul care descrie cel mai bine populația din care provin datele. Atunci când modelele sunt create utilizând metoda celor mai mici pătrate, testele F rezultate sunt adesea numite teste F „exacte”. Statistica F a fost dezvoltată de Ronald Fisher în anii 1920 sub denumirea de raportul varianței (engleză variance ratio) și a fost denumită ulterior în onoarea sa de George W. Snedecor.[2]
Aplicabilitate
[modificare | modificare sursă]ANOVA
[modificare | modificare sursă]
Se consideră cazul în care ipoteza că mediile unui set obținut dintr-o populație cu distribuție normală, toate având aceeași abatere standard, sunt egale. Acesta este probabil cel mai cunoscut test F și joacă un rol important în analiza varianței (ANOVA). Testul F de analiză a varianței (ANOVA) respectă trei ipoteze:
- Normalitate statistică
- Omogenitatea varianței (homoscedasticitatea)
- Independența erorilor și eșantionarea aleatorie
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Berger, Paul D.; Maurer, Robert E.; Celli, Giovana B. (). Experimental Design (în engleză). Cham: Springer International Publishing. p. 108. doi:10.1007/978-3-319-64583-4. ISBN 978-3-319-64582-7.
- ↑ Lomax, Richard G. (). Statistical Concepts: A Second Course
. Lawrence Erlbaum Associates. p. 10. ISBN 978-0-8058-5850-1.